Maramures

Sighet, reprezinta capitala istorica a Maramuresului. Si mai departe de atat, reprezinta un important centru industrial si universitar, punct de mare atractie pe harta Romaniei, inclus din ce in ce mai des in itinerariul turistilor. Desi informatiile postate pe site-ul oficial al orasului spun ca denumirea acestuia vine de la cuvantul de origine traco-dacica “zeget”, care la origini inseamna “cetate”, exista surse care enunta ca numele acestuia poate proveni si de la “sziget”, cuvant de origine maghiara care se traduce “insula”

Istoric Sighetu Marmatiei
Municipiul Sighetu Marmatiei se afla la intersectarea raurilor Iza si Tisa. Desfasurandu-se sub forma de triunghi, orasul se invecineaza la N-E cu comuna Bocicoiu Mare, la S cu comuna Rona de Jos, la V cu comuna Vadu Izei, si in V are drept vecin comuna Sarasau. Granita de N este delimitata de raul Tisa, peste care se afla Ucraina, iar cea de S de catre lantul vulcanic al muntilor Gutai, peste care se fla comunele: Sapanta, Ocna Sugatag si Giulesti. Prima atestare sub forma scrisa a localitatii apare in anul 1326, si 59 de ani mai tarziu orasul Sighet este numit regiune comitatensa, si astfel are rol de emitere a documentelor in teritoriu.

La 7 decembrie 1928, apare primul ziar care are la baza conducere de nationalitate romana, “Sfantul“. La distanta de 12 ani, in 1940, conform Dictatului de la Viena, Maramuresul urmeaza sa fie atasat Ungariei hortiste; in aceiasi perioada, Alexandru Filipascu scrie “Istoria Maramuresului“. In anul 1945, Maramuresul urmeaza sa fie incorporat Ucrainei Subcarpatice. Nu la mult timp dupa, datorita unei actiuni condusa de preotii si dascalii locali, Maramuresul intra in granitele firesti ale Romaniei; Judetul Maramures cu resedinta la Sighet are sa dispara in 1948 deoarece acesta este absorbit de regiunea Baia Mare, datorita unui regim de natura administrativ impus de ocupatia sovietica. In anul 2007, pentru prima data este deschisa frontiera cu Ucraina, si ca urmare a acestui fapt se permite trecerea peste granita si comercializarea produselor intre cele doua tari.

Din punct de vedere economic, dupa evenimentele din decembrie 1989, orasul cunoaste o revenire lenta, greoaie chiar. Abia cu deschiderea granitei, catre Ucraina, la Solotvino, in data de 15 ianuarie 2007, viata economica s-a redresat in adevaratul sens al cuvantului. In zilele noastre, ramurile principale aducatoare de venituri la economia orasului, sunt: industria producatoare de mobilier si cea a confectiilor; statutul pe care astazi orasul in poarta, cel de centru al Maramuresului, a adus si o puternica dezvoltare din punct de vedere comerical, aici, facandu-si loc in ultimii ani numeroase puncte comerciale, bancare si diversi prestarori de servicii.

Muzeul Memorial Sighet

“Inchisoarea ministrilor” a fost construita in 1897, si a fost inchisoare de drept comun pana in anul 1944; atunci devine lagar soviectic, si 4 ani mai tarziu se transforma in loc de detentie pentru taranii din Maramures, tarani cercetati de Securitate, dar si pentru tinerii intelectualti. Titulatura pe care o poarta in prezent, o ia abia in anul 1950, deoarece atunci, intr-o singura noapte au fost inchisi aici peste 80 de inalti demnitari de toate rangurile: fosti ministri, academicieni, economisti, militari, ziaristi si politicieni. Tot aici, in lunile urmatoare au fost adusi peste 50 de fete bisericesti: episcopi si preoti greci-catolici si romano-catolici; acestota li se alatura mai tarziu alti demitari care au fost intre timp retinuti. Pentru necunoscuti, penitenciarul era doar o “unitate de munca speciala”; in realitate era un lagar cu inceput si fara sfarsit – un loc fara scapare, frontiera cu Uniunea Sovietica era la distanta de nici 2 km si patrulele de garda erau nemiloase.

Ca urmare a conventiei de la Geneva si a intrarii Romaniei Comuniste in ONU in 1955, lagarul s-a tranformat in penitenciar pentru detinuti de drept comun. Ana Blandiana, prezinta in 1993 la Consiliul Europei, un proiect prin care cere tranformarea inchisorii in “Memorial al victimelor Comunismului si al Rezistentei” si tot atunci, Consiliul Europei, ia Memorialul de la Sighet sub egida sa. In 1997, prin Legea Numarul 95, memorialul a fost declarat “ansamblu de interes national”. Salile din interiorul muzeului sunt in continua miscare si transformare, cea mai mare parte a celulelor inchisorii fiind amenajate an de an cu diverse teme, in ordine cronologica; salile muzeului, in cele 3 nivele ale sale, prezinta aspecte importante din viata istorica a Romaniei pe parcursul anilor: 1945-1989. Printre pricipalele sali amenajate aici, amintim: Alegerile din 1946, Celula in care a murit Iuliu Maniu, Represiunea asupra bisericii, Colectivizarea, Celula de pedeapsa Neagra de la etajul 1: Celula mica, intunecata, fara ferestre, cu un lant in mijloc; aceste aspecte adunate fac din incapere pe timp de vara un cuptor incis si pe timp de iarna un frigider, etc.

Festivalul Datinilor de Iarna “Marmatia”
Reprezinta poate cel mai important eveniment gazduit an de an de orasul Sighet. Conform datelor atestate la 27-28 decembrie 1969, festivalul isi propune sa prezinte Carnavalul si festivalul judetean de datini si obiceiuri de iarna din Maramures, “un prilej si o modaliate in acelasi timp de a imprima un sens si un continut nou unor datini si obiceiuri stravechi, de a valorifica si a prezenta tot ce are Maramuresul mai trainic si mai autentic in arta populara faurita de multe generatii ale acestor oameni minunati din nordul patriei noastre”. De atunci si pana in zilele noastre, festivalul se oraganizeaza an de an, fara nici o intrerupere, in jurul datei de 17 decembrie; anul acesta, in 2011, urmand sa aiba loc editia cu numarul 43. Aici se aduna an de an nu doar ansambluri reperentative zonei maramuresene, ci si reprezentanti ale altor regiuni: Moldova, Banat, Otenia, etc. sau ansambluri din afara tarii: regatul Unit, Ucraina sau Republica Moldova.

Festivalul debuteaza in fata primariei din localitate unde se asculta Plugusorul din Vadul Izei. Punctul culminant insa se atinge cand alaiul compus in formatiile care participa la spectacol, fiecare imbracata in portul specific zonei pe care o reprezinta, va defila pe strada si va prezenta o urare, un colind, joc cu masti sau alt obicei reprezentativ zonei din care a venit.

Cum ajungem la Sighetu Marmatiei

Caile de acces in Sighet sunt diverse, dar anevoioase; datorita pozitionarii este neaparat necesara traversarea Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei si Maramuresului. Traseele care ne duc aici cu masina sunt:
DN 19 – judetul Satu Mare, trecem Pasul Fargau
DN 18 catre municipiul resedinta de județ – Baia Mare, trecem Pasul Gutâi
DN 17C catre judetul Bistrița-Năsăud, traversam Pasul Setref
DN 18 catre județul Suceava, traverdam Pasul Prislop

Cu masina (sau transport rutier) este posibila trecerea frontierei prin punctul Solotvino, traversand podul peste Tisa (acum, nu mai este nevoie de viza pentru trecerea un Ucraina).

Cu trenul, ajungem in Sighet venind dinspre Bistrita Nasaud, Traversam Pasul Setref, urmam cursul Viseului pana acesta se varsa in Tisa, la Valea Viseului. Calea ferata urmeaza cursul Tisei pana la Sighet. Gara Sighetu Marmatiei este construita pe Magistrala 400 a CFR

Cimitirul vesel de la Sapanta este poate cel mai neobisnuit obiectiv turistic al tarii noastre. Se poate spune chiar ca este unic in lume, nicaieri nemai existand un cimitir cu un aer atat de vesel. La cimitirul vesel de la Sapanta, moartea este vazuta altfel. Aici nu este vorba despre lacrimi sau despre tristete, pentru ca, moartea este cunoscuta ca fiind doar o trecere a sufletului intr-o alta dimensiune, tocmai din acest motiv, nu avem voie sa fim suparati atunci cand intram in acest cimitir.

Picturile naive sunt menite a ilustra momente extrem de importante din viata celui ce este ingropat in acel loc la capul caruia sta crucea faurita de mesterii populari.

Cimitirul vesel de la Sapanta a facut practic cunoscuta intreaga localitate Sapanta, ea fiind vizitata anual de multi turisti romani, dar si de peste hotare, veniti intocmai sa vada acest cimitir unic.

Originalitatea cimitirului o confera chiar imaginea crucilor, ele fiind construite si impodobite intr-un mod cat se poate de unic si, asa cum ii spune si numele, vesel. Nicio cruce nu este terminata fara sa i se adauge epitaful personalizat pana la ultimul detaliu. Acesta va fi construit neaparat la persoana I, ca si cum persoana decedata s-ar adresa celor ce sunt inca in viata. Astfel, mesajele sunt construite in cel mai vesel si ironic mod posibil, imbinand lirismul cu faimoasa satira a mesterilor sapanteni. Rimele, simple se regasesc in numar de 7 pana la 17. Poemul decedatului contine in mod expres numele decedatului cat si cea mai mare calitate, ori cel mai mare defect al sau, satirizat pana in ultimii rarunchi.

Mesterii initiali ai acestui cimitir sunt Stan Ioan Patras si Dumitru Pop Tincu, ei fiind autorii a peste 800 de cruci pictate ce reprezinta o adevarata amintire a satenilor ce traiau odata in satul Sapanta. Se poate spune ca astfel se subliniaza mult mai bine termenul de viata de dupa moarte.

Primul epitaf ce a reprezentat piatra de temelie a multora ce aveau sa fie scrise ulterior, a fost scris de catre Stan Ioan Patras in 1935, pana in anii ’60, cimitirul strangand un numar impresionant de cruci, toate facute in acelasi stil ironic. Crucile sunt construite din lemn de stejar si reprezinta un fel de muzeu neacoperit menit sa atraga un numar mare de turisti dornici de a vedea lucruri inedite.

Cel mai celebru epitaf al cimitirului, ce reuseste sa starneasca rasete si sa smulga zambetele turistilor este acesta: “Sub aceasta cruce grea/ Zace biata soacra-mea/ Trei zile de mai traia/Zaceam eu si cetea ea /Voi care treceti pa aici /Incercati sa n-o treziti /Ca acasa daca vine /Iara-i cu gura pa mine /Da asa eu m-oi purta /Ca-napoi n-a inturna /Stai aicea draga soacra-mea.”

Stan IoanPatras cat si Dumitru Pop Tincu se afla si ei acum inmormantati in cimitirul din Sapanta, traditia fiindu-le continuata de alti mesteri populari la fel de talentati.

Ceea ce este intr-adevar inedit cand vine vorba de cimitirul despre care vorbim, este faptul ca este foarte legat de cultura dacilor, ce considerau moartea ca fiind un eveniment extrem de solemn ce trebuie tratat cu cel mai mare respect, insa, ca moartea este, asa cum spuneam, doar o trecere. In concluzie, moartea nu trebuie sa fie motiv de tristete, ba dimpotriva de veselie. In zilele noastre, romanii ar spune ca moartea este un motiv de veselie pentru ca cel decedat a scapat de viata si nimic nu poate fi mai rau decat viata.

Locatie

Cimitirul vesel din Sapanta este situat in comuna Sapanta din judetul Maramures, judet de altfel cunoscut pentru spiritul sau pitoresc cat si pentru faptul ca este unul dintre putinele judete ce inca mai pastreaza anumite elemente din traditia si obiceiurile folclorului nostru.

HOTELURI

————    Rezerva Acum    ————

————    Rezerva Acum    ————

————    Rezerva Acum    ————

————    Rezerva Acum    ————

————    Rezerva Acum    ————